Două restaurări de la capetele istoriei frumoase
Pe vremea când mergeam la liceu, Aradul era frumos și vechi. Îmbătrânit, scorojit, în descompunere, dar splendid. Regal. Trebuia doar să te plimbi de-a lungul bulevardului Decebal, în piața Avram Iancu sau pe strada Unirii pentru a fi impresionat de măiestria vechilor artizani ai pietrei, metalului și sticlei. Și cumva, era acceptat că timpul s-a oprit în loc și că nimic nu se va schimba, mai ales în bine. În ultimii cinci ani (aproximativ) sau mai mult lucrurile au luat o întorsătură neașteptată. Am văzut cu ochii mei refacerea centrului istoric al unor orașe precum Oradea și Timișoara. Și uite că încetul cu încetul, sau poate într-un ritm mai grăbit, centrul Aradului se schimbă și el în bine. În plimbarea de astăzi am văzut schele pe multe clădiri, cea mai mare surpriză fiind șantierul gălăgios de la fostul spital TBC/Școala de fete. Zilele acestea au fost dezvelite două clădiri istorice, proaspăt reîmprospătate. Îi putem spune o coincidență sau un semnal care arată și mai mult...