Două restaurări de la capetele istoriei frumoase
Pe vremea când mergeam la liceu, Aradul era frumos și vechi. Îmbătrânit, scorojit, în descompunere, dar splendid. Regal. Trebuia doar să te plimbi de-a lungul bulevardului Decebal, în piața Avram Iancu sau pe strada Unirii pentru a fi impresionat de măiestria vechilor artizani ai pietrei, metalului și sticlei. Și cumva, era acceptat că timpul s-a oprit în loc și că nimic nu se va schimba, mai ales în bine.
În ultimii cinci ani (aproximativ) sau mai mult lucrurile au luat o întorsătură neașteptată. Am văzut cu ochii mei refacerea centrului istoric al unor orașe precum Oradea și Timișoara. Și uite că încetul cu încetul, sau poate într-un ritm mai grăbit, centrul Aradului se schimbă și el în bine. În plimbarea de astăzi am văzut schele pe multe clădiri, cea mai mare surpriză fiind șantierul gălăgios de la fostul spital TBC/Școala de fete.
Zilele acestea au fost dezvelite două clădiri istorice, proaspăt reîmprospătate. Îi putem spune o coincidență sau un semnal care arată și mai mult din zestrea Aradului, încă neexplorată și care abia se trezește la viață. Le putem spune și pietre de hotar și mărturii despre lunga și complexa istorie a orașului.
O mare surpriză a fost restaurarea casei Hirschl, una din cele mai vechi locuințe ale municipiului. Povestea negustorului evreu care a dorit să ofere Aradului un teatru și a mers până la Viena pentru a obține autorizația este aproape legendară. E la fel de greu de imaginat ca și faptul banal că la porțile instituției pășteau liniștite gâște și alte orătănii.
Casa este datată 1817, un an îndepărtat și străin. Stilul baroc, molcom, dar în trend a fost estompat de trecerea timpului. Acum, sub noua mantie viu colorată, locuința pare ușor de încadrat în peisajul imperial vienez. Dacă ai rupe-o de pe colțul străzii Gheorghe Lazăr și ai transplanta-o undeva în centrul istoric al capitalei austriece, prea puțini ar observa diferența.
Este unul din cele mai vechi edificii care au trecut proba timpului. Nu mult ne-a rămas din Aradul epocii aceleia. Biserica sârbească sau cetatea sunt puțin mai vechi. Preparandia sau Casa cu lacăt îi sunt contemporane. În jurul acestui mănunchi de edificii (și a multora dispărute) se ridică istoria arhitecturală a orașului. Și de aceea e important să fie păstrată și readusă la frumusețea originală.
La celălalt capăt al axei temporale se află o clădire mai puțin cunoscută, dar care domină capătul străzii unde a fost edificată. Deschizând perspectiva străzii Mărășești, în contrapunct cu alt palat impresionant P+1, se află palatul Gets Laszlo. Ridicat în anul 1912 de către arhitectul arădean Kover Tibor, a servit drept casă de raport.
Casele de raport reprezintă zestrea distinctă a orașului, înfrumusețându-l. Sunt marile palate cu care arădenii ar trebui să se mândrească. Peste patruzeci de astfel de clădiri de dimensiuni diferite sunt răspândite pe străzile vechi ale orașului. Palatul lui Gets încă își ține secretele, dar ne impresionează prin îndrăzneala estetică semnalată mai ales de turnul înalt ce ne îndreaptă atenția spre înălțimile înspre care era gata orașul să urce.
În Arad s-a construit mult și frumos până la începutul Primului Război Mondial, conflagrația care a îngropat o întreagă filosofie a trăirii și etalării. Palatul Gets este una din ultimele relicve ale acelei epoci frumoase care nu a ocolit deloc urbea de pe Mureș.
Cum spuneam, e o frumoasă coincidență că la diferență de câteva zile aceste două clădiri și-au recuperat pe deplin splendoarea. Ele se găsesc la cele două capete ale istoriei de aur a arhitecturii arădene, cea care ne permite să stăm alături de orice alt oraș respectabil din Europa culturii înalte. Învățând să respectăm ceea ce am primit de la cei de dinaintea noastră, intrăm în dialogul artei vii de milenii, ca un arbore din care o rămurea poartă numele Aradului.
Știu că e devreme, dar pot să-mi spun dorințele pentru Crăciun? Acum că se continuă restaurarea la palatul Cenad și începe la palatul Neuman (!!!), ar mai rămâne câteva din cele mari care încă sunt în adormire. Să zic doar două, preferatele mele. În primul, palatul Szantay, o minunăție ce așteaptă reîmprospătare. Și aproape de el, pe strada Episcopiei, Palatul Kohn, dovadă că Szantay juca la un alt nivel. Așteptăm și până atunci ne uităm la ele așa cum sunt.
Lista scurtă de dorințe...
Surse info:
https://specialarad.ro/casa-hirschl-renovata-teatrul-vechi-cand/
Comentarii
Trimiteți un comentariu