Istoria de pe locul doi. Aradul si monumentele lui

  Pe vremea când mergeam la liceu, Aradul era frumos și vechi. Îmbătrânit, scorojit, în descompunere, dar splendid. Regal. Trebuia doar să te plimbi de-a lungul bulevardului Decebal, în piața Avram Iancu sau pe strada Unirii pentru a fi impresionat de măiestria vechilor artizani ai pietrei, metalului și sticlei. Și cumva, era acceptat că timpul s-a oprit în loc și că nimic nu se va schimba, mai ales în bine. În ultimii cinci ani (aproximativ) sau mai mult lucrurile au luat o întorsătură neașteptată. Am văzut cu ochii mei refacerea centrului istoric al unor orașe precum Oradea și Timișoara. Și uite că încetul cu încetul, sau poate într-un ritm mai grăbit, centrul Aradului se schimbă și el în bine. În plimbarea de astăzi am văzut schele pe multe clădiri, cea mai mare surpriză fiind șantierul gălăgios de la fostul spital TBC/Școala de fete. Zilele acestea au fost dezvelite două clădiri istorice, proaspăt reîmprospătate. Îi putem spune o coincidență sau un semnal care arată și mai mult...

  Acesta este genul de articol care trebuie să înceapă cu fraza: Corectați-mă dacă greșesc. E scris mai degrabă din entuziasm și curiozitate decât din pricepere savantă. Însă, cred că miezul este suficient de adevărat încât să merită expunerea publică. Totul a plecat de la o carte apărută la începutului anului la editura Vremea. Se numește Marchizele, bijuterii ale caselor bucureștene scrisă de către doamna Irina Dimiu. Am cumpărat-o de îndată ce am văzut-o într-o librărie și am citit-o. E o operă de bază pentru studenții și cei interesați de mărunțișurile arhitecturii și istoriei artei. Firește se concentrează pe orașul București, pe palatele cu marchize splendide cum ar fi Palatul Cantacuzino sau Palatul Suțu și multe alte zeci de marchize răspândite în arealul orașului vechi, cel încă necălcat în picioare de progresul arhitecturii. Marchiza Palatului Cantacuzino din București Ne putem întreba ce înseamnă o marchiză? Pe scurt și fără pretenții savante, o marchi ză este o coperti...

  Orice mărturie despre trecut este prețioasă. O expunere avizată, cu atât mai mult. Dintre descrieri le făcute orașului Arad, există una care îi aparține lui Nicolae Iorga. Marele istoric român face o călătorie prin localitățile cele mai importante ale Transilvaniei, ajungând și în urbea de pe Mureș, lăsând în urmă câteva pagini cu părerea sa despre Arad. Fragmentul următor este preluat din cartea Pagini alese din însemnările de călătorie prin Ardeal și Banat. Volumul II, apărută la editura Minerva în 1977. Descrierea lui Iorga este din anul 1906, an în care întreprinde această călătorie. Trebuie să ținem cont și de perioada istorică și de spiritul ei, cât și de obiectivele și speranțele marelui istoric. „Istoricul nu prea are ce căuta aici, în Arad. Marele oraș vine dintr-un trecut de tot șters. Dar cine se interesează de stările de astăzi, va găsi priveliștea plină de mișcare a luptei dintre rase. Românii sunt foarte tar i în Arad, unde au un episcop ortodox, pe smeritul călugă...

  Aradul a fost în perioada de dinaintea Primului Război Mondial un centru economic important, permițând îmbogățirea unei întregi clase de noi antreprenori. Printre aceștia, cei mai cunoscuți sunt cei din familia Neuman și cei din familia Andrenyi, remarcați mai ales prin clădirile de patrimoniu construite la comanda acestora. Aceste două familii, și nu numai, au devenit suficient de prospere încât să-și poată extindere afacerile în alte orașe, dincolo de hotarele Aradului. Mărturie stă și un depozit aparținând familiei Andrenyi și care se găsește în București, în apropiere de Șoseaua Viilor. Astăzi, nu mai poartă nimic din șarmul său original, dar clădirea încă stă în picioare. Pentru scopul articolului aș vrea să vorbesc despre o clădire care a aparținut aceleiași familii, dar care este situată mult mai aproape de noi, în Oradea. Specificul negoțului efectuat de către familia arădeană se regăsea în domeniul fierului, deși nu era limitat doar la aceasta. În Arad avem ca mărturie c...