Creșterea Aradului și adăugarea cartierelor de astăzi
Un oraș este de multe ori asemănat cu un organism viu care crește de-a lungul anilor. Mai mult ca un copac decât ca un om datorită duratei de vârstă. Despre Arad se spune că prima atestare istorică este din anul 1028 într-o cronică medievală. Dar de la localitatea de atunci și până la orașul de astăzi a trecut mult timp și s-au petrecut multe schimbări.
În mod normal nu ne gândim prea mult la acestea și luăm de bun ceea ce cunoaștem din copilărie. Aradul este orașul pe care îl putem vedea atunci când deschidem o aplicație în genul Google Maps și-l vedem din spațiu, adunat în jurul râului Mureș, crescând pe malul său. Dar ca să avem această imagine din satelit, a fost nevoie de o creștere lentă și anevoioasă.
Așa cum am mai scris, începutul orașului este învăluit în controversă până astăzi. Să fi fost stabilit undeva în zona Drăgășani cu un nucleu de clădiri sau prima așezare să fi fost în actuala comună Vladimirescu? Nu vom cântări argumente aici pentru că nu acesta este rostul prezentării.
Cert este că după cucerirea turcească din 1552 se construiește o cetate aproximativ în zona fabricii TEBA, iar în jurul acesteia un pâlc de case. În acea vreme nimic din actualul areal al orașului nu exista. Doar câmp gol și alte sate mici, cu câteva case împrăștiate unde astăzi se desfășoară străzile Aradului.
Orașul modern se încropește după cucerirea austriacă din 1687. Cetatea turcească este dezafectată, se aduc coloniști sârbi care trebuiau să apere frontiera imperială stabilită pentru scurtă vreme pe Mureș. Alături de ei vin unii coloniști germani și nu numai. Nucleul urban se găsește undeva în zona străzilor Preparandiei, Grigore Alexandrescu, Cuza vodă și alte străzi adiacente. Câteva case, niște instalații militare și în curând o biserică sârbească pe care încă o vedem în fața ochilor.
De aici începe aventura creșterii. De-a lungul anilor, Aradul își împinge granițele. Pe la 1848 centrul orașului era piața Avram Iancu. În 1877 se încheie lucrările la Palatul Primăriei marcând o axă ce trăgea înspre nord. De fapt, din 1858 se deschisese gara și acel edificiu atrăgea ca un magnet pe cei care simțeau impulsul modernizării.
Astfel, pe la anul 1900, Aradul însemna ceea ce azi am numi centrul, zona pe care o recunoaștem prin străduțele întortocheate, marcate de linii frânte, mergând de la piața Boul Roșu și până la gară. Se vede cu ochiul liber că strada Andrei Șaguna joacă rolul unei limite, străzile care urmează înspre vest (Gh Doja, Oituz, Clujului etc) fiind trasate geometric și elegant, semn al unei planificări urbane mult mai îngrijite. Și ar mai trebui amintit că Aradu Nou era o localitate de sine stătătoare separată de oraș, întemeiată încă din secolul al XVIII-lea.
Dezvoltarea urbană este încurajată de creșterea populației dar și de nevoile industriale. Prin hotărâre administrativă, orașului sunt adăugate hotarul numit Poltura și Grădiște (la origine Noua Colonie), teritorii care înainte fuseseră folosite în scop agricol. Urmează asanarea părții mlăștinoase a zonei ce va deveni Șega, dată în folosință pentru muncitorii uzinei de vagoane, fabricii de mobilă și altele. Tot în acea perioadă este alăturat și terenul care va fi transformat ulterior în cartierul Bujac, datele arătând că în acel sector construcția de case va începe cu adevărat după încheierea Primului Război Mondial.
Perioada interbelică și alipirea județului și orașului Arad la teritoriul României va însemna și o extindere accelerată a teritoriului urban, întărită și de factorul economic ascendent și de puterea magnetică a centrului de a atrage noi locuitori. În plus, nu se mai construiau cartiere noi ci se adăugau localitățile limitrofe.
Deși nu am reușit să găsesc o dată destul de precisă, satul Gai, cu o vechime considerabilă este considerat un cartier al orașului cel puțin din anul 1919 când se face o reorganizare teritorială datorată instalării administrației românești. O adăugire importantă este alipirea satului Micălaca în anul 1930 extinzând teritoriul orașului de-a lungul liniei Mureșului.
Astfel în pragul celui de-al Doilea Război Mondial, orașul seamănă cât de cât cu ceea ce vedem astăzi. Practic, tot teritoriul de la nord de Mureș a fost înglobat într-o singură localitate care încă nu a trecut prin șocul sistematizării comuniste. Dar este suficient de asemănător încât să putem parcurge străzile fără teamă de a ne rătăci.
După Război se fac ultimii pași înspre configurația prezentă. Localitatea Aradu Nou și cartierul Mureșel devin parte a Aradului începând cu anul 1948. Povestea creșterii se încheie în anul 1950 odată cu intrarea localității Sânnicolau Mic în cadrul perimetrului urban.
Aceste câteva date simple nu fac decât să ilustreze un drum lung, întortocheat care a influențat atât istoria orașului și locuitorilor, cât și a celor care au ales ori s-au trezit ca fiind parte dintr-o unitate administrativă mai mare. Fiecare părticică din orașul de astăzi este distinctă, are o istorie proprie, explorată mai mult sau mai puțin.
În ceea ce privește această postare, s-ar putea să nu fie pe deplin convingătoare pentru că în scurta cercetare făcută nu mi s-au arătat chiar tot ceea ce mi-aș fi dorit. Dar e suficient pentru a stabili niște parametri. Și a dovedi că începând cu anul 1900 Aradul s-a dezvoltat continuu fără să poată fi ținut într-un cerc restrâns, plănuind cartiere sau alipind localități limitrofe.
Ca final ipotetic, privind harta orașului prin satelit vedem cât de mult a crescut orașul din 1950, în mod organic, prin construcții de mare anvergură sau noi cartiere de locuit. E oare greu de imaginat că în 15-20 de ani, Vladimirescu să devină unul din noile cartiere ale Aradului? Sau poate Livada, Fântânele, Sânpaul, locuri care astăzi par departe, la fel de departe ca Micălaca sau Gai. Istoria este fascinantă și în cursul ei, lucrurile neașteptate devin banale pentru cei care au trecut deja pe acolo.
Surse:
Arad. Monografia orașului, Mirador, 1999
Cartierul Bujac. Contribuții monografice, Ioan Matiuț (ed), Mirador, Arad, 2011
Horia, Truță, Monografia cartierului Gai. Volumul I (pdf fără pagină de titlu)
Comentarii
Trimiteți un comentariu