Clădiri din Arad care nu sunt pe Lista Monumentelor Istorice, dar ar merita să fie

 Îmi cer scuze pentru titlul cam lung, dar era cam greu de aranjat altfel. Și e ușor de înțeles. Vorbim despre Lista Monumentelor Istorice, documentul oficial în care sunt incluse clădirile de de patrimoniu de interes local sau național. Prima a fost aprobată în 2004, urmată de două update-uri în 2011 (pe care am folosit-o eu) și 2015.

Nu am căutat în profunzime să înțeleg ce beneficii aduce prezența pe această listă, dar m-aș rezuma la cel puțin unul: o formă de expunere. O clădire care este înscrisă pe listă are șansa de a fi prezentată și scoasă la lumină mai ușor decât una care nu este. În cazul Aradului există o mențiune care cuprinde practic tot centrul vechi, dar asta nu ajută prea mult pe cineva care ar vrea să înțeleagă un detaliu anume din țesătura urbană a orașului.

De ani de zile am folosit lista drept reper, având pe lângă asta un anumit număr de clădiri pe care le cunoșteam din alte surse. Niciodată însă nu le-am pus cap la cap pentru a vedea că unele edificii care cel puțin din punct de vedere estetic impresionează, lipsesc. Nu știu exact care sunt criteriile prin care o clădire intră sau nu intră pe listă, dar aș propune propria listă prescurtată a câtorva clădiri arădene ce ar merita să fie încadrate și onorate într-un astfel de catalog.

(Îmi cer iertare pentru fotografii, majoritatea sunt vechi, iar clădirile au căpătat o nouă înfățișare)

Prima clădire misterioasă se găsește în Piața Avram Iancu, în văzul tuturor. În afară de faptul că este un exemplu superb de Secession floral nu pot spune mai multe. Nu prea avem clădiri asemănătoare în Arad, ar merita cel puțin mai multă notorietate.

Pe a doua poziție e o clădire ce a dobândit o fărâmă de faimă. Cunoscută sub numele de Palatul Ortutay, a fost inclusă într-o investigație jurnalistică referitoare la primele lifturi date în funcțiune în oraș. Pe lângă acest rol simbolic, este o altă creație Secession pe lângă care nu poți trece nepăsător.

Unul din principalii vinovați și motivul principal al acestui articol este clădirea numită Palatul Jakabffy. Îmi imaginam că nu avea cum să nu fie pe Lista Monumentelor, dată fiind frumusețea delicată a fațadelor. E drept, nu este restaurat, dar asta nu-i reduce cu nimic aspectul de basm. O asemenea clădire ne dă dreptul să ne lăudăm cu zestrea Secession a Aradului.

O clădire din imediata apropiere este vila prefectului Urban Ivan. Vecină de suferință și stil arhitectural, este bizară absența de pe listă, la fel și căderea în anonimat. Oradea are casa Darvas-LaRoche ca muzeu al stilului Art Noveau. Ăsta ar putea fi un caz în care am putea spune că nu toate plagiatele sunt rele.

Un alt edificiu pe lângă care treceam des și care impune atenție este fosta Cameră de Comerț a Aradului. Pe lângă povestea interesantă a refacerii fațadei, rămâne tocmai aceasta ca un memento al unei Belle Epoque prelungite.

În apropierea a trei clădiri care s-au clasat pe podium (Palatul de Justiție, Palatul Kovacs, Casa Rafiroiu) rămâne una misterioasă dar atrăgătoare. Edificiul numit Palatul Barabas, alt exemplu de Secession e cumva estompat și rătăcit în afara aclamaților. Dar cred că și-ar merita un loc aparte printre aceștia, măcar pentru asemănarea cu operele mult mai îndrăznețe ale lui Gaudi din Barcelona.

A șaptea propunere este mai provocatoare deși nu ar stabili un precedent. Am adăugat un blockhaus interbelic de pe strada Decebal, care impune cu eleganță proporțiile stilului, dar nu trebuie neapărat să fie acela. Există și alte exemple la fel de sofisticate, oferind în plus șansa de a pune în valoare patrimoniul Art Deco, atât de ignorat.

E o listă simbolică și o provocare. S-ar putea să fie alte clădiri la care v-ați gândit, pe lângă care treceți și credeți că ar merita o asemenea expunere. Drept este că fără Lista Monumentelor, probabil că nu aș fi fost la fel de motivat să fotografiez centrul vechi în 2011 pentru că n-aș fi avut o busolă în mână. M-a ajutat enorm atunci orientându-mă și impunând o structură căutărilor mele. Și dacă nu ar apărea o listă extinsă, aceste clădiri, la fel ca altele, merită totuși să fie păstrate în ochiul public, ca o dovadă a bogăției risipite pe toate străzile Aradului.