Arhitectura neoclasică în Arad 1820-1950

 

După veacurile în care stilul baroc a reprezentat apogeul și principala formă artistică europeană, s-a ajuns la o apatie și dorință de a schimba ritmul. Dorința de înnoire a apărut în același timp cu un alt fenomen cultural la fel de important, o redescoperire a culturii antice greco-romane. După ce Renașterea a stârnit apetitul pentru creațiile marilor civilizații antice, odată cu primele tentative de arheologie și descoperirea unor ruine impresionante, ca Pompei sau Herculaneum, acestea au ajuns să servească drept bază pentru o revoluție artistică.

Principalii promotori au fost intelectuali francezi impresionați de ruinele descoperite, căutând să reintegreze și să reinterpreteze aceste rămășițe ale trecutului. În anii 1760 aceste idei au ajuns în Marea Britanie promovând și influențând o schimbare de paradigmă în ceea ce privește construirea de locuințe.

Noul stil reprezintă o distanțare de barocul flamboiant și încărcat, revenind la forme ușoare, clare și simetrice. Accentul se punea pe simplitate, pe forma geometrică pură. Este ușor de recunoscut în principal datorită folosirii generoase a coloanelor aplicate fațadelor bine structurate. Într-o formă teoretică, istoricul de artă german Johann Joachim Winckelmann credea că arta trebuie să imite frumusețea și formele ideale ale artei grecești antice.

În ceea ce privește Aradul, putem întâlni în oraș câteva mostre din acest stil care a surprins orașul în plină expansiune. Dezvoltarea întârziată explică juxtapunerea stilurilor, concurând la început cu cel baroc, mai apoi însemnând o concurență la alte stiluri la modă precum cel secession. Interesant de notat este că principalele clădiri în stil neoclasic sunt mai ales construcții publice edilitare.

Cu toate acestea, aș vrea să încep cu un exemplu privat, excepția ce întărește regula. Clădirea care astăzi adăpostește Grupul Școlar Forestier din Aradu Nou a fost la origine reședința familiei nobiliare Nopcea posesoare de moșii inclusiv în zona Hunedoarei. Situația monumentului e atipică, având în vedere că în momentul construcției, undeva pe la începutul anilor 1800 se afla în afara orașului, Aradu Nou integrându-se abia în anul 1948. Aceasta ne permite să remarcă faptul că stilul neoclasic este comun multor castele din județul Arad, cel mai faimos fiind cel de la Căpâlnaș aparținând familiei Mocioni.

Una dintre cele mai vechi clădiri încadrată în zona urbană este cea a sinagogii neologe de pe strada Tribunul Dobra finalizată în anul 1834. Realizată după proiectul primarului Heim Domokos, putem observa trăsăturile specifice prin fațada simplă, coloanele aplicate clădirii și prin timpanonul acesteia.

Mai departe ne putem concentra pe un complex de clădiri în același stil construite la cincizeci de ani distanță cu intenția de a fi păstrate în oglindă. Pe măsură ce au apărut alte elemente în spațiul liber intenția inițială pare să fie pierdută din atenția trecătorilor. Clădirea Comitatului deschisă în anul 1821 și Palatul Prefecturii, terminat în 1871, sunt clădiri ce îmbracă în toate caracteristicile neoclasice.

Tot pe bulevardul Revoluției, la celălalt capăt al acestuia găsim un alt obiectiv faimos care a fost construit în același stil. Este vorba de hotelul Crucea Albă/Ardealul. Inaugurat în anul 1840 și realizat după schițele unui arhitect vienez și acesta păstrează aceleași trăsături simple și clare specifice neoclasicului.

Va trebui să treacă decenii bune până când o altă clădire neoclasică va apărea în peisajul arădean. La fel de neașteptat, având în vedere că este ridicat în plin boom seccesion. Totuși, Szantay Lajos, faimos pentru clădirile proiectate în noul stil, reușește în anul 1910 să producă un edificiu impresionant ce stă ca dovadă a puterii și frumuseții stilului dat la o parte. Palatul Băncii Naționale atrage încă privirile prin fațada grandioasă, coloanele ordonate și ornamentația bogată.

Ultimul mare edificiu în stil neoclasic pare și mai întârziat, într-o epocă ce a dat la o parte valorile clasice. Totuși,  sare în ochiul oricărui turist ce explorează centrul Aradului. Fațada dinspre bulevard a Teatrului Clasic este un alt exemplu puternic de formă neoclasică rafinată. Totuși aceasta nu a fost dobândită în planul inițial. Forma actuală a fost luată după incendiul din 1957 care a devastat clădirea. În vreme ce arhitectul bucureștean Alexandru Iotzu a luat în primire refacerea interiorului, datorăm actuala fațadă impozantă arhitectului local Miloș Cristea, cel care a readus frumusețea antică în contemporaneitate.

Aceste câteva exemple arată că Aradul, un oraș în creștere a preluat stilul neoclasic aplicându-l clădirilor ce au jucat un rol important în guvernarea locală. Multe dintre ele sunt recunoscute drept simboluri ale orașului. Neoclasicul emană forță și frumusețe prin expunere minimală, o idee pe care elita arădeană a acelui timp a preluat-o, pregătindu-se pentru următorul pas înainte.

Reluând o observație anterioară, exemple mai bogate de neoclasic se vor observa în edificii din afara orașului, în special castelele și conacele răspândite în arealul județului, multe dintre ele rămase în afara atenției și grijii publice. Ar fi păcat dacă am pierde aceste embleme ale stilului care au demonstrat că în trecut Aradul a pășit mereu în același pas cu lumea civilizată.

 

Bibliografie

https://www.architecture.com/explore-architecture/Neoclassical

https://www.britannica.com/art/Neoclassical-architecture

https://useum.org/exhibition/curated/Neoclassicism/History-of-Neoclassicism

https://www.aradeni.ro/despre/teatrul-clasic-ioan-slavici-arad/

informațiile despre clădirile arădene provin din cartea Arad. Patrimoniul cultural construit

https://unsplash.com/photos/brown-concrete-building-near-mountain-under-blue-sky-during-daytime-y2plB8AMtEM, pentru imaginea din Pompei

https://unsplash.com/photos/white-concrete-building-under-blue-sky-during-daytime-inerZdKaiMw, pentru clădirea neoclasică

fotografiile clădirilor din Arad sunt făcute de mine