Istoria de pe locul doi. Aradul si monumentele lui

  Un oraș este de multe ori asemănat cu un organism viu care crește de-a lungul anilor. Mai mult ca un copac decât ca un om datorită duratei de vârstă. Despre Arad se spune că prima atestare istorică este din anul 1028 într-o cronică medievală. Dar de la localitatea de atunci și până la orașul de astăzi a trecut mult timp și s-au petrecut multe schimbări. În mod normal nu ne gândim prea mult la acestea și luăm de bun ceea ce cunoaștem din copilărie. Aradul este orașul pe care îl putem vedea atunci când deschidem o aplicație în genul Google Maps și-l vedem din spațiu, adunat în jurul râului Mureș, crescând pe malul său. Dar ca să avem această imagine din satelit, a fost nevoie de o creștere lentă și anevoioasă. Așa cum am mai scris, începutul orașului este învăluit în controversă până astăzi. Să fi fost stabilit undeva în zona Drăgășani cu un nucleu de clădiri sau prima așezare să fi fost în actuala comună Vladimirescu? Nu vom cântări argumente aici pentru că nu acesta este rostul p...

  Zilele trecute am fost nevoit să stau în Timișoara pentru o scurtă perioadă de timp. Deși aproape, până acum nu am avut ocazia să observ orașul într-o manieră atât de detaliată. În familie am avut un fel de tradiție ca o dată pe an să vizităm, dar totul se petrecea cumva pe fugă. Iar din 2021 nu am mai ajuns deloc. Iar aceste câteva zile mi-au permis câteva drumuri mai lungi pe străzile cele mai bogate în arhitectură. Au fost și unele expoziții ce au ținut de istoria orașului, dar programul meu nu a fost suficient de lejer cât să-mi permită și participări în acea parte. Firește gândul m-a dus înapoi la Arad, oricât de fascinant era orașul bănățean. Probabil comparațiile sunt de prisos, ar putea spune unele persoane. Timișoara este deasupra în cam toate domeniile. Aradul e cu recordurile, cu prima dată, și apoi Timișoara ne-a depășit. O fi așa, dar asta nu înseamnă că trebuie să dăm la o parte Aradul. Este un oraș cu potențial cultural, iar reîmbrăcarea clădirilor cu fațade viu co...

                         Secolul al XIX-lea a fost numit de mulți cercetători ai istoriei drept secolul națiunilor. Parcă pentru a dovedi corectitudinea acestui supranume, chiar la jumătatea sa a fost declanșată cea mai mare revoltă a popoarelor împotriva sistemelor opresive în care au fost închise de lideri autoritari și forța armată. Europa centrală, de est și de sud era apăsată sub povara medievală a ordinii imperiale. Marele regat polonez a fost tocat de Rusia care înainta asemenea unui tăvălug înspre Balcani. Mare parte din centru se afla sub conducerea dinastiei din Viena, iar Balcanii au trăit generații întregi sub biciul pașalelor. Sub impulsul violentei Revoluții franceze din 1789 și a domniei militariste a lui Napoleon acea ordine a început să tremure. Totul a început cu Imperiul Otoman, omul bolnav al Europei. Serbia a fost printre primele țări care au devenit independente. Mai târziu, Grecia și-a recuperat fiin...

  Istoria ziaristicii arădene este îndelungată și complicată. Oamenii aveau nevoie să citească informația cea mai proaspătă și valoroasă, iar oferta a fost pe măsură. Arădenii erau conectați la cotidienele de largă circulație din Imperiul Austriac, România și alte țări. În același timp, producția locală a înflorit începând cu primele decenii ale secolului al XIX-lea. Ziarele suplineau nevoile locuitorilor indiferent de naționalitatea lor. În limba germană au existat titluri succesoare începând cu Arader Kundschaftblatt (1837-1848) apoi Arader Zeitung (1852-1875) și Arader Tageblatt (1875-1918). Presa de limba maghiară s-a remarcat în primul rând prin cotidianul Aradi Kozlony în perioada 1885 și până în 1940, dar și prin ziarul Arad es videke (1880-1919) la care a lucrat pentru o scurtă perioadă scriitorul Gardony Geza. În ceea ce privește populația românească, au existat inițiative legate de instituția Preparandiei și Seminarului teologic ortodox care au avut un succes mai degrabă ...

  Privind înspre patrimoniul arhitectural arădean e greu să eviți (și de fapt, n-ar fi indicat) mulțimea clădirilor de mari dimensiuni, ridicate în special în centrul orașului și care vorbesc despre o epocă trecută. În limbajul uzual ne referim la ele ca palate, câteva dintre ele au căpătat o recunoaștere parțială și pot fi identificate după numele proprietarilor, deși nu găsim prea multe informații pe mai departe. În următoarele rânduri voi încerca o scurtă trecere în revistă a apariției acestor clădiri, palate, care sunt parte a cotidianului arădean și care ar putea fi integrate nu numai în circuitul turistic al orașului, ci și într-o încercare de recâștigare a memoriei urbane. Ideea de palat nu trebuie neapărat să ne ducă cu gândul la nobilime sau regalitate. Ea ține în primul rând de conducere și începând din Evul Mediu a ajuns să nu țină numai de persoanele cu sânge albastru, ci de oameni aleși special pentru a duce la îndeplinire această funcție. Nu ne miră că primăriile sunt...

  Ar trebui de la bun început să subliniez că acest articol este unul nesigur și (probabil) incomplet. Totuși, subiectul mi se pare suficient de interesant încât să risc o refacere ulterioară a acestuia. Despre ce este vorba? După cum se observă din titlu în atenție se află clădirea Primăriei din Arad, cunoscută de localnici dar și de către turiști, situată în centrul orașului, impunându-se mai ales prin turnul înalt de 50 de metri și prin melodia difuzată la ora fixă. Altădată spuneam că odată cu finalizarea acestei construcții în anul 1877, Aradul a devenit cu adevărat un oraș mare, important la nivel regional. Imaginea emblematică a primăriei și a turnului m-a făcut să fac unele corelații pe care le-am împins mai departe cât de bine am putut, dar fără a epuiza problema. Câte primării mai aveau o astfel de formă înainte și după anul în care Aradul a decis să se reprezinte prin clădirea modificată de arhitectul local Ferenc Pekar? Poate părea o întrebare bizară sau interesan...