Arad Secession Fun Facts

 Duminică, 8 iunie, este Ziua Internațională Art Noveau/Secession. Ca în fiecare an Oradea devine destinația înspre care își îndreaptă ochii toată lumea. Pe de-o parte, trebuie apreciat efortul depus de instituțiile de cultură și de organizațiile private care au construit un brand impresionant și au transformat orașul de pe Criș în ambasadorul stilului în România.

Totuși, Oradea nu este singurul oraș în care s-au ridicat edificii Secession. Și chiar dacă nu este la fel de mare precum Timișoara, Aradul are un patrimoniu Art Noveau la fel de bogat însă mult mai puțin pus în evidență. În loc de un articol în care să încerc explicații sau cronologii mă gândeam să prezint câteva aspecte interesante ce pleacă de la această celebrare a artei arhitecturale.

Primele exemple. Deși s-ar putea ca aceste informații să se schimbe, în prezent știm că Palatul Foldes este prima clădire proiectată în acest stil de către Milan Tabacovici și finalizată chiar în anul 1900. El este cel care a construit și Palatul Sârbesc despre care unele surse spun că a fost ridicat tot în primii ani ai secolului al XX-lea (deși nu pot băga mâna în foc pentru această informație), ceea ce-l face pe arhitectul sârb un pionier al stilului în orașul Arad.

Două epoci. Deși a avut o perioadă destul de scurtă de glorie, Secessionul a cunoscut două forme de reprezentare. Prima etapă este identificată drept perioada vegetală în care fațadele par organice, debordând de flori, copaci, petale și frunze. Cea de-a doua este geometrică, arhitecții creionând figuri matematice sobre într-o opoziție cu anii anteriori. Cine vrea să vadă o comparație la fața locului se poate opri la colțul străzilor Eminescu și Cicio Pop. Pe de-o parte va avea Palatul Foldes, o realizare din prima etapă, iar de cealaltă parte se va găsi Palatul Ortutay, un exemplu de geometrie calculată.

Strada cu cele mai multe edificii este... bulevardul Revoluției. Mă bazez pe ceea ce a fost compilat înainte, astfel că erorile de identificare nu îmi aparțin😊 Așadar, în conformitate cu alte surse, într-o simplă plimbare putem găsi Palatul Reinhardt, Palatul Albert Szabo, Casa de la nr 99 și Casa Tudos Bela. Dincolo de aceste clădiri enumerate, mai avem aglomerări pe alte străzi cum ar Eminescu, Blaga sau Unirii.

Best of, după arhitect. Această secțiune este profund subiectivă, recunosc. Oare care ar fi cea mai reușită creație Secession a fiecărui arhitect pe care-l cunoaștem? Pentru Milan Tabacovici, ca să evit o clădire deja menționată, aș alege Palatul Barabas de pe strada Vasile Milea. Pentru Szantay Lajos e greu, dar aș merge cu Palatul lui, care creează o senzație de viu și de decor mitic prin decorațiunile amplasate pe acesta. În cazul lui Steiner Josef, poate casa lui este impresionantă, dar vila Urban Ivan este o bijuterie Secession, care merită refăcută. Fenyves Karolyi este menționat pentru propriul său palat, iar Reisinger este proiectantul Palatului Nadasdy. Mai îi menționez pe Babocs Istvan cu al său Palat Kovacs și pe Kover Lajos cu capodopera sa, Palatul Jakabffyi.

Nu există edificii publice importante în acest stil. Dacă la Oradea avem Palatul Vulturul Negru, la Timișoara dăm peste Banca de Scont/Palatul Miksa Steiner sau la Târgu Mureș ne impresionează fosta primărie, în Arad nu găsim astfel de exemple. Majoritatea clădirilor edilitare au fost construite în stilul neoclasic în deceniile anterioare anului 1900. Mai regăsim unele școli sau sedii de firmă, dar niciun exemplu care să devină cu adevărat simbolic și iconic

*Palatul Cultural ar putea fi încadrat în acest curent însă știm foarte bine că intenția lui Szantay a fost ca fiecare fațadă să reprezinte un alt stil astfel că tocmai unicitatea sa îl descalifică 

Este stilul caselor de raport. Majoritatea clădirilor arădene la care ne gândim sunt nominalizate cu epitetul palat: Szantay, Bohuș, Foldes, Nadasdy etc. În realitate, denumirea mai adecvată, care se potrivește cu funcția clădiri este cea de casă de raport. Așadar palatul Bohuș nu este ca și castelul Peleș, o locuință a unui singur om sau familii, ci este practic un bloc, fiecare apartament având proprietar sau chiriaș diferit și de cele mai multe ori afaceri, în special la parter. Trecerea timpului a șters însă diversele ocupații prezente.

Vocabularul pietrei. Secessionul dă frâu liber imaginației și permite celor care compun acele fațade melodioase și curgătoare să spună o poveste mai complexă în opoziție cu alte stiluri mai cumpătate. Ne uităm pe acestea și găsim o grămadă de elemente care se repetă. Avem ornamente în stil floral și vegetal, de la trandafiri, floarea soarelui sau arborele vieții, la animale și păsări precum vulturi, bufnițe și păuni sau alte elemente precum inimi, împletituri sau figuri geometrice.

O haină nouă. Multe dintre clădirile pe care astăzi le cunoaștem ca atare sunt mult mai vechi. Dar pe măsură ce stilul a devenit popular, proprietarii au dorit să-și înfrumusețeze casele reconfigurând fațadele prin măiestria arhitecților locali. Un exemplu cunoscut este palatul farmacistului Rosznay din piața Avram Iancu, construcție veche dar care a fost renovată odată cu debutul secolului al XX-lea.

O clădire neglijată. Mă gândeam să vorbesc despre un monument aflat într-un con de umbră. Cred că merită amintită vila doctorului Odon Nachtnebel, o bijuterie care necesită o renovare a fațadei făcută cu dragoste și atenție. Din motive evidente apare uneori menționată și drept Casa cu mozaic. Ar putea fi pe cartea de vizită a Aradului ca oraș în care stilul Secession a atins un rafinament deosebit.

Ceea ce nu se știe. Aradul are încă multe secrete ce țin de clădirile sale. Povești ascunse, gata să ne ia prin surprindere. Case ce au potențialul de a ridica percepția orașului în ochii celor care nu știu prea multe despre oraș, în afară poate de tramvaiele făcute aici și de ultimele rezultate ale echipei de fotbal. Orașul vechi încă nu și-a spus ultimul cuvânt.

 

 

Surse:

Majoritatea informațiilor sunt preluate din Arad. Patrimoniul cultural construit. Orice inadvertență ce ține de arhitect, dată sau stil demonstrează nevoia continuării cercetării ce ține de patrimoniul urban

Pentru ornamentația Secession, am folosit volumul Semantica ornamentului 1900 în arhitectura din Banat și Crișana scrisă de Daniela Georgeta Marian la editura Matrix Rom Press, 2011

Unele fotografii sunt mai vechi, nu am reușit să compliez altele noi în ritmul în care se renovează clădirile din centru; poate fi și o dovadă a schimbării petrecute în ultimii ani

Toate fotografiile îmi aparțin