Castelele rurale arădene. Un fel de introducere

 

Istoria e greu de limitat la un loc sau un timp anume. Ține și de pasiunile și curiozitățile celui care o relatează. Orașul Arad are multe povești de oferit despre trecutul său, dar acesta nu a existat într-un vid. El a fost asemenea unui copac așezat într-o grădină, iar rădăcinile sale erau conectate cu alți arbori și plante din acea oază vegetală. În spatele aceastei comparații biologice se află intenția de a arăta că există o legătură directă între oraș și județul în centrul căruia fusese așezat. În timp, poate o vom descoperi mai aprofundat.

Pentru moment aș vrea să scot la iveală acest subiect interesant și care nu este atât de discutat. Dacă există resurse și le cunoașteți, puteți să le așezați într-un comentariu, s-ar putea să nu-mi fi căzut în mână. Dar castelele județului Arad sunt încă învăluite în întrebări și mistere. Iar atunci când apar informații despre acestea, de obicei sunt clișee turistice repetate de-a lungul căilor digitale.

Ca să nu mai lungim introducerea, această primă postare ar trebui să răspundă la următoarea întrebarea: de ce există castele împrăștiate în comune mai importante sau mai puțin importante din județ? Și de ce le spunem așa?

Când ne gândim la castele ne trec prin minte imagini ale unor clădiri fortificate, cu ziduri puternice, cu cavaleri în zale, cu turniruri și alte imagini comune Evului Mediu. Aceea a fost cu adevărat epoca castelelor. La noi în țară cele mai bine cunoscute exemple sunt castelul Huniazilor și castelul Bran păstrate într-o formă cât mai fidelă vechimii lor.

Pe măsură ce secolele au trecut și tehnica militară a avansat iar populația s-a urbanizat, necesitatea unor astfel de fortărețe a scăzut. Au rămas cetățile care deja prin secolul al XVIII-lea nu mai țineau pasul cu noile tendințe strategice însă castelele încep să intre în paragină. Și totuși, acum începe era unui nou tip de castele.

În acest punct ar trebui să ne punem întrebarea cine putea să-și construiască un castel? La fel ca în ordinea feudală anterioară, cu siguranță oamenii înstăriți și care posedau un titlu nobiliar reușeau să investească suficiente resurse pentru a ridica de la zero astfel de clădiri. De data aceasta interesul lor nu era să se apere, și în general niciunul din castelele arădene nu au elemente defensive, ci pentru a le deveni locuințe.

Această tendință, care vine din vremuri mult mai vechi, a fost reinventată într-un climat de pace. După înfrângerea lui Napoleon, Europa cunoaște o epocă de dezvoltare continuă tulburată de revoluții scurte și unele modificări teritoriale, dar nimic grav până la Primul Război Mondial. Iar după ce se trece de al patrulea deceniu al secolului, condițiile de trai în general cresc, ceea ce duce la posibilitatea expunerii unui lux suplimentar.

Întreaga Europă, și nu numai, este împânzită de astfel de reședințe nobiliare de dimensiuni mai mari sau mai mici, construite după modele culturale occidentale sau central europene. Tendința nu este nouă, dar acum este mai generalizată și din acea perioadă ne-au rămas mai multe dovezi ale acestei dezvoltări estetice.

Ca un argument al vechimii, am găsit cel puțin trei exemple de reședințe anterioare, dispărute între timp. Castelul din Săvârșin, aparținând anterior familiei Forray, a fost zidit undeva după anii 1700 și a suferit în timpul răscoalei lui Horea din 1784 fiind ulterior reconstruit. La fel despre castelul din Odvoș al familiei Konopi unele surse spun că este a doua reședință întemeiată pe același loc. Un exemplu interesant este cel al edificiului pe care astăzi îl numim Cetatea Ineului. Pe vremea turcilor într-adevăr a existat o fortificație militară mai accentuată, dar deja în secolul al XVII-lea, ea capătă rolul unei reședințe domeniale, cu rol principală de locuință.

Ale cui erau acele castele? Firește aparțineau nobilimii, magnaților epocii care doreau să-și ridice case cu adevărat monumentale, pe placul lor și în tendințele vremii. Marea majoritate a celor identificați făceau parte din nobilimea maghiară, unii implicați în administrația locală. Mulți aveau câte o casă în Arad și o reședință în afara orașului. Nu toți aveau aceeași origine etnică.

Primii moșieri de la Macea făceau parte din familia sârbă Csernovics înainte ca proprietatea să ajungă în mâna contelui Nagy Karolyi. O altă familie importantă a fost Zelinsky, de origine poloneză. Aceștia aveau un superb castel în satul Neudorf demolat după cel de-al Doilea Război Mondial. Și chiar dacă astăzi nu pare, actualul Liceu Adam Muller Guttenbrun din Aradu Nou este tot o reședință rurală, localitatea devenind cartier al orașului abia în 1948. Nu putem uita familia Mocioni, proprietară a castelelor de la Căpâlnaș și Bulci, veniți de pe o filieră aromână.

Ar rămâne și problema foarte complicată a periodizării, mai exact când au fost construite diversele reședințe nobiliare. Din păcate, cel puțin în acest moment cel mai util răspuns este tăcerea. Câteva castele au fost supuse unor studii mai mult sau mai puțin aprofundate în măsura în care altele rămân încă uitate. Pentru moment, am putea întinde o axă temporală de aproximativ 100 de ani, între 1800 și 1900 deși unele castele sunt puțin mai vechi. Cea mai mare parte, mai ales cele care impresionează estetic au fost edificate după 1850.

Când ne gândim la ideea de castel ne concentrăm și pe mărime. Chiar și fără ziduri de apărare și donjoane, castele sunt edificii impresionante. Ne trec prin minte castelul Peleș sau cel din Bușteni. Totuși, aici se face o diferențiere. E drept, unele castele arădene impresionează prin mărime, cum ar fi cel din Căpâlnaș, Petriș sau Bulci. Însă unele sunt mai mici. O denumire mai corectă ar fi conace, sau un alt termen specializat, curii. Unele ne scapă din vedere pentru că par niște simple case. Dar au o încărcătură istorică ce le oferă importanță.

Un alt aspect special ce este legat de existența acestor edificii ține de spațiul ce le înconjoară. Castelul era locuința dar și locul din care era administrată moșia care putea conține un sat sau mai multe. Dar în jurul castelului, de cele mai multe ori, orbita o oază de spațiu verde. Toți moșierii investeau nu doar în materialele de construcție ale clădirii dar și în organizarea unui parc prin care el și familia sa se puteau plimba în voie. Cel mai faimos astfel de parc, care a căpătat o a doua viață este cel al castelului din Macea, transformată ulterior în Grădină botanică și care poate fi vizitat chiar și astăzi.

Mergând înspre încheiere, mai rămâne o problemă care poate că interesează, și anume câte astfel de castele se află în județ până la urmă. În Lista Monumentelor Istorice apar 11 castele incluzându-l pe cel din Aradu Nou. O resursă extrem de valoroasă este site-ul Monumente Uitate care cataloghează majoritatea reședințelor din Transilvania și nu numai. Acolo apar 28 de castele, unele regăsite și în LMI.

De-a lungul anilor am cotrobăit pe unde am putut prin unele resurse digitale sau scrise și am găsit unele reședințe care nu apar în niciuna din aceste liste oficiale. În prezent aș putea posta o listă care însumează peste cincizeci de astfel de clădiri. Totuși, nu înseamnă că acestea sunt toate. Pur și simplu nu există un studiu care să le cuprindă (sau dacă există nu l-am găsit eu).

Cred că mai rămâne loc de o ultimă întrebare, deși nu va primi un răspuns definitiv. Câte dintre acestea sunt vizitabile? Din păcate răspunsul este prea puține. Majoritatea sunt uitate, au primit alte roluri care le-au alterat vechea chemare de castel încât nici cei care trăiesc în preajma lor nu-și mai aduc aminte. Unele sunt aproape de un spațiu public așa că pot fi măcar văzute din exterior. La Șiria se găsește un muzeu astfel că se poate intra înăuntru. Altele s-au transformat în destinații de nuntă (Zimand și Frumușeni). Peste marea majoritate s-a lăsat tăcerea.

În rândurile de mai sus am încercat să trasez câteva linii principale despre castelele arădene. De ce, când și cine le-a construit. Am generalizat în mod intenționat ca să nu întind și mai mult acest articol. Sper să continuăm periplul printre castelele arădene și să învățăm cât putem despre aceste părți importante ale patrimoniului material arădean. E o poveste de drum lung.

 

 

Surse:

https://www.monumenteuitate.org/ro/search/results/county/2/page/2

https://ro.wikipedia.org/wiki/Lista_monumentelor_istorice_din_județul_Arad

Imaginea de sus reprezintă cadre de ferestre de la castelele din Macea, Pâncota, Odvoș și Căpâlnaș